Poche volte D’Annunzio ha scritto in dialetto pescarese, in questo caso lo fa con una poesia dedicata al fiume Pescara.
A Galdinë Sabbatine
L’acque de la Pešcare è prufumatë
da quanne mamma mé ce s’ha specchiate;
e pë quésse la mitte a šta buttije
fatta come lu core de lu fije.
Mo lu Rumite che të po mannà?
Sole l’addore de la Sandetà.
Ma pe št’addore nën ge šta creštalle:
lu vende chiare te le porte abballe.